Scoala Gimnaziala
Nr. 1 Derna
Motto: "Nu putem face lucruri mari, doar lucruri marunte cu multa dragoste"(Maica Tereza)




Evaluarea

       Fara indoiala ca termenul de evaluare este un concept nou in campul vast al stiintei educatiei.
       Provenit din domeniul stiintelor economice, conceptul de evaluare vrea sa insemne verificarea rezultatelor prin masurarea realizarilor, compararea realizarilor cu obiectivele stabilite si surprinderea elementelor negative si pozitive. Mirela Bucurean afirma cu alte cuvinte ca rolul evaluarii „este acela de a dirija activitatea unitatilor economice in ansamblul lor, ca si a fiecarui salariat spre realizarea obiectivelor prestabilite.”( Mirela Bucurean, Management, Universitatea din Oradea,2005,p.28).
       Analizand statutul pe care il are astazi evaluarea in cadrul didacticii trebuie sa recunoastem ca aceasta activitate il surprinde pe pedagogul traditional, care aprecia ca adevarata educatie insemna transmiterea cunostintelor de catre profesor si invatarea (memorarea) acestora de catre elevi.
       In didactica traditionala evaluarea este plasata in afara procesului de instruire, pentru ca ea viza, cum spuneam, performantele obtinute de elevi in activitatea de invatare, in timp ce, in didactica moderna evaluarea nu mai este perceputa ca o activitate ce vizeaza in excusivitate rezultatele instruirii, ci una care furnizeaza informatii si date  in legatura cu felul in care s-a desfasurat procesul care a generat aceste rezultate.
       Asadar, in contextul educational actual, problematica evaluarii capata o importanta din ce in ce mai mare in activitatea factorilor de decizie a celor ce stau la catedra.
       Influenta evaluarii se face tot mai mult resimtita atat asupra activitatii de predare, cat si asupra celei de invatare. Avand in fata tot mai multe examene (sub diferite forme), profesorul si elevul deopotriva sunt interesati in realizarea unei evaluari obiective, bazata pe criterii unitare, cunoscute si aplicate in practica scolara curenta. Se stie in acest sens ca evaluarea intra in stransa legatura cu predarea si invatarea, impreuna constituind elementele cele mai importante intr-un act educational. Astfel, predarea – invatarea – evaluarea trebuie proiectate in acelasi timp pentru a se putea parcurge cu usurinta etapele pe care le presupune evaluarea: masurarea rezultatelor scolare prin procedee specifice, utilizand instrumente adecvate scopului urmarit (probe scrise /orale /practice, proiecte, portofolii etc); aprecierea acestor rezultate pe baza unor criterii unitare (bareme de corectare si notare, descriptori de performanta etc); formularea concluziilor desprinse in urma interpretarii rezultatelor obtinute in vederea adoptarii deciziei educationale adecvate.
       Predarea si invatarea sunt termeni corelativi educatiei (C-tin Cucos, p. 28).  „Predarea este procesul de prezentare organizata a unor cunostinte elevilor de catre cadre pregatite in acest sens”( Constantin Cucos, Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 1996, p.29) iar invatarea „consta in insusirea metodica de catre elevi a unor  cunostinte sau deprinderi cerute de profesori”( Idem,p. 30)
        Definind cei doi termeni, observam ca ambii se refera la cunostinte(le) (care sunt predate iar apoi insusite). Pentru a fi siguri ca acele cunostinte care au fost prezentate apoi  insusite folosim evaluarea ca mijloc de masurare si apreciere a acestora. Consideram ca pedagogul traditional se va opri aici. Iar de aici se naste intrebarea fireasca daca evaluarea se rezuma doar la a testa si a controla niste cunostinte.
       Pentru a aborda problematica evalurii si a elementelor de deontologie a acesteia, credem ca este nevoie sa clarificam termenul de educatie, evaluarea fiind un act educational sau, altfel spus, un „act integrat activitatii pedagogice”(Ibidem,p.103).
       Literatura de specialitate ne ofera o paleta larga de definitii surprinse de catre Constantin Cucos in Pedagogie (p.26-27).
        Traind si muncind cu copiii si pentru copii,  am gandit o posibila definitie a educatiei, o definire a acesteia reiesita din experientele personale. Asadar credem ca educatia este o metoda de a investi intr-un om energie, timp, suflet si  propriul exemplu.
       Suntem de parere ca educatia poate fi si trebuie sa fie gandita si aplicata dintr-o alta perspectiva decat cea de pana acum. Trebuie sa ne punem intrebarea: cum educam daca avem pe cine educa? Si, daca exista resurse umane educabile apare o alta intrebare- de data aceasta mai curajoasa: cine se mai lasa educat in secolul vitezei? Exista educatori care isi fac meseria cu abnegatie, isi trateaza munca si semenul cu respect. Si totusi este nevoie de o regandire a obiectivelor, astfel incat prezentandu-le copilul sa fie atras si chiar implicat in atingerea acestora. Fiecare tanar si chiar copil aspira la ceva anume. Daca scoala nu pare sa il ajute in atingerea telurilor lui, el va fi total dezinteresat, chiar daca acesta da impresia ca nu trece degeaba prin scoala. Daca investim timp si energie, suflet si propriul exemplu intr-un copil si suntem calauziti de o anume finalitate, este imperios necesar sa avem in vedere evaluarea prin intermediul careia vom constata daca obiectivele propuse au fost atinse atat de educator cat si de educat. Intr-o alta ordine de idei, putem afirma ca educand, educatorul se educa pe sine insusi. Dorind sa educe va constientiza ca are nevoie sa se autoeduce.
       Se stie ca una dintre nevoile acute ale contemporaneitatii este aceea de a forma oameni. Or, conditia sine qua non pentru a forma oameni este aceea de a fi om. Intr-o lume caracterizata de un puternic dinamism, inttr-o societate in care valoarea este confundata cu nonvaloarea (din interes sau nestiinta), nu credem ca este condamnabil daca afirmam ca ideea de om se degradeaza (Ioan Comanescu, p.9).
       Educand, formand, enuntand obiective suntem mereu pusi in fata evaluarii pentru ca aceasta nu e numai control al cunoasterii sau mijloc de masurare obiectiva ci este de asemenea „o cale de perfectionare, ce presupune o strategie globala a formarii”.(Ibidem, p.103)
       Evaluarea constituie o ocazie de validare a justetei secventelor educative, a componentelor procesului didactic si un mijloc de delimitare, fixare si interventie asupra continuturilor si obiectivelor educationale. Scopul evaluarii nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfectiona procesul educativ. Nu este vorba numai de a stabili o judecata supra randamentului scolar, ci de a institui actiuni precise pentru a adapta necontenit strategiile educative la particularitatile situatiei didactice, la cele ale elevilor, la conditiile economice si institutionale existente.
       Dupa cum observa G. de Landsheere, in problema evaluarii toti se incred in onestitatea lor, dar aceasta, desi constituie o conditie necesara, nu este suficienta.
       Este nevoie, asadar, de o multitudine de metode de evaluare pentru ca acestea sa se poata preta la diferite situatii si la diferite categorii de subiecti.
       Fiecare categorie de metode de evaluare prezinta atat avantaje, cat si limite, astfel incat nici una dintre ele nu trebuie utilizata exclusiv, deoarece, in acest caz, aprecierea rezultatelor obtinute de elevi ar fi afectata.Tipologia metodelor traditionale de evaluare este bine-cunoscuta in spatiul educational si include probe de evaluare orale, scrise si practice.
        Alaturi de modalitatile de evaluare traditionale, la ora actuala se utilizeaza si modalitati alternative sau complementare de evaluare a caror pondere devine tot mai semnificativa in paleta activitatilor evaluative desfasurate la nivelul intregului sistem de invatamant.
       Cum usor se poate anticipa, aceste modalitati nu au fost concepute in ideea de a le inlocui pe cele clasice, ci in dorinta de a face evaluarea mai flexibila si, de ce nu, mai atractiva, atat pentru evaluatori, cat si pentru cei care fac obiectul evaluarii: elevi, studenti, persoane care participa la diverse programe de instruire. Amintim doar cateva metode moderne aplicabile lectiilor de limba si literatura romana,al caror potential formativ sustine individualizarea actului educational prin sprijinul acordat elevului:referatul, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea, interviul, observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevului.
       Prin consecintele ei, evaluarea depaseste granitele salii de clasa, ale scolii si depaseste cadrul strict al procesului de invatamant; nu evaluam doar elevii, ci, in acelasi timp, direct sau indirect, evaluam cadrele didactice, calitatea actului de predare, a procesului de invatamant, a institutiei scolare si, nu in ultimul rand, evaluarea sistemului educativ cu componentele sale.
       Evaluarea este un proces care, pe langa faptul ca implica subiecti concreti si are efecte in mintea si constiinta elevilor, ea implica aproape in toate cazurile si judecati de valoare, raportare la valori morale si la insusiri de caracter. O nota scolara sau un calificativ exprima, de cele mai multe ori, nu numai peformante si capacitati “pure” de tipul inteligenta, memorie, imaginatie, cunostinte, deprinderi etc., ci si calitati de ordin moral, insusiri de vointa si de caracter cum sunt: seriozitate/ neseriozitate, vointa puternica/ vointa slaba, corectitudine/ incorectitudine etc.
       Evaluarea scolara are, de asemenea, implicatii social-morale mult mai largi. Ea vizeaza parintii, comunitatea sociala, relatiile dintre profesori, interesul pe care societatea il manifesta fata de rezultatele procesului evaluativ.
       Subliniem faptul ca evaluarile perfect obiective continua sa reprezinte o aspiratie perpetua a evaluatorilor de pretutindeni.
       Oricat de bine intentionat si de competent ar fi un evaluator, intotdeauna va exista riscul ca el sa „greseasca” in modul in care acorda calificative si note prin simplul fapt ca grila de „lectura” pe care el o aplica in „citirea” unor bareme sau norme este una personala.
       Poate tocmai de aceea, ar fi recomandabil ca evaluatorul sa reflecteze adanc la umanitatea sa mai inainte de a da un verdict final. Viata demonstreaza ca, adesea, din dorinta de a fi cat mai corecti si mai obiectivi, evaluatorii pot sa greseasca nefiind atenti la nuante si nefacand anumite discriminari necesare. In acest caz, eticul devine non-etic deoarece, in context educational, succesul se masoara nu in raport cu reusitele globale, ci in raport cu reusita fiecarui individ.
       Cadrul didactic se straduieste in permanenta sa ajute elevii cu care lucreaza pentru a-si dezvolta potentialul de care dispun, pentru o completa integrare in viata scolara si sociala. In acest sens, el este preocupat continuu de a stimula spiritul de investigatie al elevilor, de a incuraja achizitia cunoasterii, realizarea intelegerii si dezvoltarea scopurilor personale pe termen scurt si lung.
       Evaluandu-i pe elevi, cadrul didactic (educatorul) isi masoara si isi analizeaza munca si nu numai.
       Jean Jeaures spunea ca nu-i educam pe altii prin ceea ce spunem, nici prin ceea ce vrem, ci prin ceea ce suntem (apud Ioan Comanescu). De aceea, probabil, sunt atat de putini educatori printre cei educati.
       O evaluare obiectiva de orice tip si la orice nivel ne va scoate la lumina rostul si rolul investitiei noastre in cei care ar trebui sa fie educatorii de maine si, ceea ce este mai important, va contribui la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita luarea unor decizii de corectie.
 
                                                                                BIBLIOGRAFIE:

  Bocos, M.,  (2003)  Cercetarea pedagogica,  Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj - Napoca
  Bucurean, M., (2005)  Management, Editura Universitatii din Oradea
  Comanescu, I., (1998)  Prelegeri de pedagogie, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea
  Cucos, C.,  (1996)  Pedagogie, Editura Polirom, Iasi
  Ionescu, M., Radu, I., (1995)  Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj - Napoca
  Nicola, I., (2000)  Tratat de pedagogie scolara, Editura Aramis, Bucuresti
 
 
                                                                                                                         AUTOR: POTRA ELISABETA
                                                                                                                        SCOALA CU CLASELE I-VIII, DERNA
 


Stiri - Noutati
Plant a tree for peace
Inscrierea in invatamantul primar 2013
Din dor de Luceafar
Cu Mosul la ecoparada si in jurul lumii
Luluta si Sportacus la gradinita din Derna
La multi ani Romania!
Ziua internationala a profesorului si a educatiei
A inceput scoala!

Cadre didactice

Moise Florian
Director.Prof.Fizica.

Potra Elisabeta
Prof. Lb.romana

Nyulas Saveta